Ionela

Iti amintesti prima oara cand ti-ai dat seama ca o sa mori?


Eu aveam 5 ani.Ma uitam in reluare la Tom&Jerry,si unul dintre personaje fusese lovit cu un ciocan si cumva mi-am dat seama atunci : nu te mai puteai intoarce dupa asta,si avea sa mi se intample si mie intr-o zi.
Am inceput sa plang si nu ma mai puteam opri.Mama si tata m-au intrebat ce se intamplase,dar eu nu puteam sa le spun-era ceva prea mare?Acel sentiment imens si intunecat din pieptul meu?Am tot plans pana cand mama a inceput sa se enerveze,asa ca i-am spus ca ma doare capul si mi-a dat o pastila,iar apoi m-a dus la culcare.M-am abtinut pana au plecat ,dar apoi stateam acolo in patul meu ,cu mana la gura si tot corpul zdruncinat de hohote teribile de plans.
Apoi s-a stins televizorul de jos,ai mei s-au dus la culcare,si tata a stins lumina de pe hol,astfel incat mica fasie de lumina de sub usa mea a disparut.
Pe vremea aia aveam un catel pe nume Levi,si il auzeam foindu-se sub pat,in intuneric,si m-am gandit cum ar suna asta intr-o camera goala daca eu as fi murit,si nimeni nu i-ar da mancare lui Levi sau sa se joace cu el,sau daca ar fi cineva si n-as fie eu,ar fi vreun strain pentru ca lumea ar continua fara mine,dar nu as mai fi in ea,as fi ca un poster pe care in dai jos de pe perete si il arunci ,sau ca locul ce ramana pe perete du pa ce ai scos un poster de pe el.
Fosniturile catelului au continuat,ca si cand eu nu as fi fost acolo,ca si cand as fi fost moarta deja si noaptea parea sa nu se mai sfarseasca.

Nu stiu de ce spun asta in primul meu post.Poate pentru ca e o amintire foarte veche,de cand eram micuta,si aveam abea 5 ani.
Poate pentru ca simteam nevoia sa o spun,caci nu am mai spus-o nimanui pana acum.


La mai multe posturi mie,iar pe voi va pup!

Ma inclin!